„Iute trec zilele mele…”!

MARIANA ANGHEL, DE TREI DECENII ÎN SLUJBA FOLCLORULUI ROMÂNESC

Născută într-o zi de pe la mijlocul lui Florar, într-un loc mirific, încărcat de istorie ce te îmbie la o autentică trăire românească, considerat leagănul civilizaţiei dacice, pe malul Streiului, la Călanul Mic din judeţul Hunedoara, artista Mariana Anghel sărbătoreşte acum 30 de ani de muncă asiduă în slujba foclorului românesc.

Încă de la prima apariţie scenică, Mariana Anghel a interpretat doar cântece culese de ea de la bătrânii satelor hunedorene, constrindu-şi astfel un repertoriu propriu, aparte şi care nu a putut trece neobservat în peisajul folcloric românesc. Ea şi-a pus amprenta definitiv asupra a tot ceea ce înseamnă spiritul Ardealului, care se simte bine, ca într-o casă încăpătoare, curată şi bine îngrijită, în cântecele Marianei Anghel.

Arta Marianei Anghel

Doina a fost felul românului de a tăcea, căci „noi tăcem când spunem ce ne doare”... Lacrima s-a mutat în şiroaie de apă şi s-a făcut cântec. Mureşul şi Oltul, Crişurile, Someşurile şi Târnavele toate, Dunărea şi Marea cea Mare – sunt lacrimile unui popor ce a stat destulă vreme orfan; lacrimi de dor şi jale, nedreptăţi sau speranţe, dragoste şi suferinţă, lacrimi ce poartă întreaga corolă de miracole româneşti.

Asta e doina şi cântecul nostru românesc! Asta e arta Marianei Anghel!

Temperament pasionat, luminos ca o dimineaţă de vară, plămădit în pumnul Ardealului, având în ochi picăturile de lumină ale unei forţe creatoare de excepţie, peste măsură, artista Mariana Anghel este unul din puţinii oameni binecuvântaţi de Cel de Sus cu mult har, pe care îl împarte cu noi toţi. Şi împarte acest har de peste trei decenii prin glasul său inconfundabil, plin de sonorităţi de clopot, pios ca o rugăciune sau tunător ca o răzvrătire. Mariana Anghel încă de la vârsta de 16 ani s-a răstignit pe cântec şi cu cântecul pre veşnicie a călcat, pentru satul ei, pentru ţara ei, pentru oamenii ei. Pentru românii ei. Suflare de duh îi dă cântecului popular strămoşesc şi cu inima ei îl încălzeşte, iar cuvintele rup zăgazuri de timp şi desfac hotare de spaţii geografice, în timp ce Ochiul Cerului plânge, iar făptura exultă: cântă Mariana, iar cântecul ei vorbeşte simplu, parcă prin propriile noastre cuvinte, de parcă noi am cânta, căci vocea ei are acea rară calitate de a se impune, ca şi cum ar fi vocea noastră interioară, o voce care vine din „de demult”, din „de departe”, din eternitate.

Basorelief  de cântec, dăltuit în straie autentice hunedorene, Mariana Anghel, pe parcursul celor trei decenii de activitate,  a învăţat să preţuiască doar cântecul izvorât din însuşi sufletul poporului român, căruia îi cântă bucuria şi amarul.

Muzica Cerului…

Însă, dincolo de frumuseţea cântecului popular autentic, Mariana Anghel ne redescoperă şi sublimul folclorului religios, întruchipat în priceasnă. Într-o interpretare inefabilă, prin cântecul folcloric religios Mariana sădeşte „dragostea şi crinul, în ogorul năpădit de ură” al vremurilor în care ne aflăm, iar fiecare priceasnă pe care o interpretează este, parcă, chemarea plină de dragoste, de dincolo de timp, a Mântuitorului: „veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi….”.

Prima rostire a Mântuitorului după Învierea Sa a fost „Bucuraţi-vă!”. Noi toţi să ne bucurăm că o avem pe Mariana Anghel, un artist complex care împleteşte într-o armonie desăvârşită muzica omului cu muzica Cerului! Ea a învins pentru noi veşnicia! Să ne mândrim!

Dorin GRAMA 

Lansat, de curând, în viaţa publicistică, ca ziarist, cu toată dăruirea talentului şi pasiunea vârstei, domnul Dorin Grama, ziarist de profesie şi licenţiat în jurnalistică al Universităţii din Bucureşti, dovedeşte, prin primul său volum de publicistică, adevărul obiectiv, conform căruia jurnalismul înseamnă un spirit de morală, de etică profesională, anume aceea de a transmite vibraţia propriei conştiinţe, cu exigenţă, realism, fantezie, imaginaţie, simbol sau idee.
Prin ceea ce a publicat, în ziarele din Bucureşti, Tîrgu-Mureş, Cluj Napoca şi, mai ales, în săptămânalul Luduşeanul, care aniversează doi ani de la prima sa apariţie, Dorin Grama a dovedit, prin îndrăzneala editorială, concepţia şi programul publicistic, că are nervul şi verva unui veritabil gazetar. Fondând săptămânalul “Luduşeanul”, primul ziar din istoria acestei aşezări, Dorin Grama l-a conceput, împreună cu colectivul de redactori, tineri şi mai vârstnici, pasionaţi de presă, ca acest hebdomadar să fie o tribună de îndrumare a opiniei publice luduşene, o oglindă fidelă a zbuciumului citadin. Ca principii călăuzitoare ale publicaţiei, amintim, în primul rând, pe cel educativ, căci rolul presei este să formeze conştient o judecată obştească, publicistica fiind o operă de pedagogie a mulţimii.
În primul editorial al “Luduşeanului”, un adevărat articol programatic, din 24 septembrie 2007, intitulat “Un fel de a vedea Luduşul”, Dorin Grama, alături de ceilalţi redactori, îşi propune “scormonirea în adâncurile realităţii”, chiar dacă, e parţial, subiectivă, iar adevărul e relativ. Tematica articolelor sale este extrem de variată, modalităţile de expresie sunt multiple, foarte diverse, organizându-se într-o construcţie bogată, dar nu încărcată, cu o arhitectonică impecabilă şi o logică imbatabilă. Alături de dezbaterile despre etica profesională, preţuirea trecutului istoric, evocarea tradiţiilor populare, reportajele cu evidente tente de prozator, problematica socială, aniversările cu mare rezonanţă în viaţa românilor, întâlnim un analist politic pertinent, atât în politica internă, cât şi în cea externă. Dorin Grama aduce în faţa cititorilor Luduşeanului, pentru cunoaştere şi preţuire, puterea exemplară a trecutului nostru, lăsat prea departe faţă de sensibilitatea modernă a contemporanilor noştri. Edificator pentru această aserţiune este articolul “Eternul prezent”, din septembrie 2008, în care el condamnă ignorarea trecutului, pe care o califică drept “o gravă criză de identitate naţională” şi recomandă generaţiilor tinere să nu fie “prizonieri în efemeritatea clipei”, o splendită metaforă care îndeamnă la reflecţie gravă şi la direcţionări de conştiinţe. Fiind ancorat în realitatea vieţii luduşenilor, Dorin Grama dezbate drama emigrării tinerilor, cu toate consecinţele, mai ales negative, ce le implică această dislocare traumatizantă, dar fortuită, din căminul conjugal şi din ambientul apropiat. O oglindă a acestui fenomen este reportajul “Stranierii din Luduş vin acasă în concediu” (Informaţia de Mureş, august 2006), în care el descrie panorama oraşului, în august, când cei întorşi în maşini cu motoare de mulţi cai putere, aglomerează Bulevardul, iar terasele şi cafenelele irup de veselie. Alteori, ziaristul îşi dezvăluie o altă latură a scrisului său, sarcasmul coroziv şi spiritul pamfletar. Astfel, articolul “Generaţia “Singur acasă” (Informaţia de Mureş, august 2006) reia aceeaşi dramă a emigrării, drama familiilor destrămate. Pe aceleaşi coordonate se află articolul de fond “Victoria imposturii”, care evidenţiază criza sistemului educaţional românesc şi susţine nevoia lui de reformare grabnică. Articolul “Învăţământul cu mentalitate de râie” critică lipsa de valoare a învăţământului superior actual, proliferarea malignă a unor instituţii, precum şi a diplomelor fără valoare reală.
Unele articole au o tentă evidentă etnografică, autorul fiind fascinat de tradiţiile populare, care încă mai dăinuiesc în conştiinţa colectivităţilor rurale, aşa cum ne înfăţişează reportajul “Hai de-a roata focului, la jocul Sângiorzului”, în care se evocă acele tradiţii populare legate de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, din 23 aprilie. Uneori, se face elogiul Bisericii, al tradiţiilor pe care ea le perpetuează, cum este tradiţia de înmormântare la Zau de Câmpie, autorul definind moartea drept “judecata eternităţii deasupra timpului”. Articolele aniversare, cum este cel intitulat “De ziua femeii”, se constituie ca un elogiu adus maternităţii, căci femeia “ascunde în pântece eternitatea”. Alte editoriale dezbat proble de etică, de comportament civic, aşa cum este cel intitulat “Dragoste şi putere” (Bucureşti, 2002), unde se scot în evidenţă feţele antinomice ale acestor trăiri, dualitatea lor.
Când face un bilanţ, la şase luni de la apariţia Luduşeanului, autorul se pronunţă, principial, pentru un examen critic, competiţie autentică, dialog şi polemici de idei. Pe aceleaşi coordonate sunt şi editorialele “Depinde de noi”, “Se poate şi altfel” şi “Puterea cuvântului” – care distinge puterea miraculoasă şi magia divină a cuvântului. Metafora “pleoapa inimii” este expresia comunicării sufleteşti între oameni.
Ancorat în realitatea imediată, Dorin Grama dezbate, ca un veritabil analist politic, criza din Georgia şi neputinţa Occidentului faţă de acest conflict. Uneori partizanatul politic scapă de sub condeiul jurnalistului, aşa cum apare în articolul “Mai e mult până departe”, care demască demagogia şi populismul practicat de PSD şi alte partide, în timp ce viaţa socială se deteriorează mereu.
Aşa cum se ştie, presa, ziarul îndeosebi, este o anticameră a literaturii. Dorin Grama îşi dezvăluie aceste abilităţi în reportajele “Comorile pământului de la Zau de Câmpie”, unde m-a surprins plăcut metafora-personificare “timpul închis între cărămizi şi mortar”. Reportajul “Balda, fărâmă a Câmpiei Transilvaniei” are reale calităţi de proză descriptivă, panorama Câmpiei Transilvaniei amintindu-ne de paginile antologice ale prozei lui Pavel Dan.
Practicând scrisul publicistic, în spiritul tradiţiei presei româneşti, cu o notă din ce în ce mai definitorie, cu o puternică amprentă particulară, ancorat tot mai profund în realitatea luduşeană, naţională şi chiar internaţională, Dorin Grama dovedeşte, cu acest volum de publicistică, că a ajuns la maturitatea creatoare, fiind un jurnalist cu un stil elevat şi o anvergură tot mai cuprinzătoare a ariilor investigate de condeiul său, ceea ce legitimează optimismul nostru cu privire la evoluţia sa ca jurnalist.
Prof. Vasile Cigher

"Viaţa începe la ora 8" - un nou proiect Luduseanul

Luni, 8 februarie 2010, a apărut primul număr dintr-o nouă publicaţie luduşeană.
Este vorba despre ziarul liceenilor de la Grupul Şcolar Industrial Luduş (singura instituţie de învăţământ liceal din oraş), intitulată sugestiv “Viaţa începe la ora 8”.
Ziarul va apărea lunar împreună cu săptămânalul “Luduşeanul”, al cărui redactor-şef este Dorin Grama. Acesta le-a oferit liceenilor luduşeni posibilitatea de a-şi transpune off-urile negru pe alb, în văzul tuturor cetăţenilor, şi de a-i susţine cu publicarea ziarului şi distribuirea acestuia în întreg orasul.
“Mă bucur enorm că am găsit disponibilitate atât din partea conducerii Liceului, a cadrelor didactice, şi mai ales din partea elevilor, pentru conceperea şi editarea acestui lunar al elevilor noştri. Ne-am angajat într-un proiect ambiţios şi cred că primul pas a fost făcut şi să sperăm că vom avea o colaborare de lungă durată. Cred că Liceul nostru, care este de altfel o rampă de lansare pentru mulţi, are, în sfârşit, un ziar propriu. Chiar dacă au mai fost încercări timide de concepere, iată că acum avem în sfârşit un ziar adevărat!“, a ţinut să precizeze redactorul şef de la Luduşeanul.
Directorul Liceului, profesorul Ioan Pop a dorit să precizeze, cu ocazia apariţiei acestui prim număr: “Elevii, tinerii vin către noi cu necesităţi noi şi cu întrebări noi, la care suntem datori să răspundem în mod corect. Preocuparea către ce doresc tinerii, către ce nevoi reale au aceştia, către modul în care putem să le oferim o cultură şi un spaţiu sănătos de dezvoltare a talentelor şi calităţilor cu care vin spre noi, trebuie să devină un ideal al oricărei unităţi de educaţie care poate privi spre viitor în mod just şi poate avea maturitatea de a îşi asuma responsabilitatea pentru acţiunile sale. Cred cu sinceritate în proiectul vostru şi mai ales în puterea lui de a clădi o punte mai trainică de legătură cu dascălii voştri.”
Ţinem să menţionăm ca partea tehnică şi redacţională a ziarului este realizată în întregime de elevi ai Grupului Şcolar Industrial Luduş, tineri dornici de a-şi exprima punctual de vedere şi de a le demonstra tuturor că mai au şi ei ceva de spus înainte de a fi încheiată fraza.
După cum ne relatează şi redactorul-şef al ziarului liceenilor, Oana Sicobean, “încercăm să cream un tablou în cuvinte din  imaginile şi acţiunile de pe coridoarele liceului nostru. Mizăm pe realitatea nudă, lipsită de cosmetizare. Cu alte cuvinte, noi dorim să fim autentici…şi vrem să vă împărtăşim realitatea noastră!”. În final amintim şi restul echipei: tehnoredactor – pikchiu, redactori - Andra Olaru, Andrei BOB, Cora Olaru, Paula Olaru, Roxana Mureşan, Sorina Mărginean, Sorina Puiac şi Teo Bologa.
Tinerii elevi vă îndeamnă astfel “să vă treziţi la ora opt” pentru că atunci începe viaţa în viziunea lor, şi s-ar putea sa înceapă fără voi.

Regal al muzicii populare pe scena culturii ludusene

Este pentru al doilea an consecutiv când, sub patronajul domnului primar Florin Urcan, Primăria oraşului Luduş şi Casa Orăşenească de Cultură „Pompeiu Hărăşteanu” omagiază, cu prilejul ZILEI UNIRII, 24 IANUARIE, întemeierea STATULUI ROMÂN MODERN şi personalitatea remarcabilă a primului său domnitor, colonelul Alexandru Ioan Cuza.
Programul aniversar din acest an s-a desfăşurat duminică, 24 ianuarie. A început la ora 15,30 în sala mare a Casei de Cultură prin alocuţiunile evocatoare ale d-lui primar Florin Urcan şi profesorului Mircea Gheborean. A continuat cu excepţionalul spectacol folcloric susţinut de rapsodul popular, profesor universitar doctor Ioan Bocşa, de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, din Cluj Napoca, de actulii sau foştii studenţi ai domniei sale, Ovidiu Olar, Veronica Macarie şi Roxana Reche, acompaniaţi de orchestra „Ardealul”, din Cluj Napoca. Taragotistul, prof. Sergiu Cipariu, din Mărginimea Sibiului, strănepot al filologului, lingvistului şi revoluţionarului Timotei Cipariu( 1805-1887), contrabasistul Ioan Baciu, profesor din Cluj Napoca, acordeonistul Victor Geogean, profesor din Alba Iulia şi violonistul Ovidiu Barteş, din Cluj Napoca au oferit un regal de muzică populară, aplaudat la scenă deschisă, minute în şir, de cei peste 400 de luduşeni prezenţi în sală. De aceeaşi apreciere s-a bucurat suita de dansuri populare prezentată de membrii Ansamblului folcloric „Ardealul” al Casei Orăşeneşti de Cultură, îndrumaţi de coregrafii Mariana şi Petru Pop.
Manifestarea dedicată aniversării Micii Uniri de acum 151 de ani s-a încheiat pe platoul din faţa Primăriei, unde luduşenii, tineri şi vârstnici, femei şi bărbaţi, la îndemnul primarului Florin Urcan, s-au încins în tradiţionala HORĂ a UNIRII, în peisajul feeric al iernii geroase, sub strălucirea superbă a instalaţiilor de iluminat festiv.
Aceluiaşi eveniment i-a fost dedicată şi întâlnirea dintre profesorul Mircea Gheborean cu elevii clasei a IV-a A( învăţătoare d-na Lucreţia Rotaru) de la Şcoala Generală „Ioan Vlăduţiu”.



Mircea Gheborean

Luduşeanul 100: pentru luduşeni

Iată-ne ajunşi la numărul 100 al publicaţiei noastre. Poate că este un moment al bilanţului, când trebuie să facem o radiografie a ceea ce au însemnat aceste 100 de numere şi doi ani de la apariţie. Probabil că puţini dintre cei care ne-au însoţit încă de la lansare s-au aşteptat la o astfel de longevitate. Deşi, în sine, numărul 100 nu indică decât doi ani din existenta unui hebdomadar, cifra este impresionantă pentru o publicaţie dintr-un oraş aşa cum este al nostru. Dincolo însă de greutăţile pe care le-am întâmpinat sau le întâmpinăm încă, se poate spune că ceea ce părea la sfârşitul lui septembrie 2007 o aventură fără prea mari şanse de reuşită a devenit un reper de neocolit în peisajul publicistic local. Ecourile stârnite de diverse materiale publicate în Luduşeanul, ca şi interesul pe care îl suscită sunt pentru noi confirmarea faptului că publicul luduşean are nevoie de informaţie şi analiză deopotrivă. Pe de altă parte, opţiunea pentru tineri s-a dovedit, cred, un pariu câştigat, atât din punctul de vedere al cititorului, care are astfel prilejul să afle cum gândesc şi cum citesc reprezentanţii noii generaţii, cât şi din punctul de vedere al tinerilor înşişi, care au găsit în mod constant, spaţiul necesar pentru a-şi face cunoscute opiniile.Celor care se grăbesc să tragă concluzii eronate, recurgând la clişee generaţioniste sau la acuze (pripite) de partizanat ideologic profesat, chipurile, de echipa de la Luduşeanul, aş vrea să le spun că singurul partizanat împărtăşit de toţi – fie ei redactori sau colaboratori – este unul al valorii, al libertăţii de gândire şi al onestităţii intelectuale. O echipă este profesionistă dacă fiecare membru al ei are propriile opinii şi propriul mod de a gândi, pentru a putea dialoga. Am dorit să construim o publicaţie vie, care să pună probleme, să găzduiască dezbateri autentice, polemici de idei. Cu fiecare număr, Luduşeanul lansează un apel conştient la luciditate, o provocare la adresa prejudecăţilor şi a gândirii leneşe, finalitatea demersului nostru nefiind alta decât încurajarea gândirii critice şi edificarea unei culturi a dialogului.Nu pot să nu constat totuşi, după 20 ani de la căderea regimului comunist, vehemenţa cu care unii dintre noi resping tot ceea ce este diferit de modul lor de a gândi, tot ceea nu cunosc (sau cunosc insuficient) şi nu înţeleg. Şi nu pot să nu mă întreb, apelând la cuvintele unui jurnalist şi politolog polonez, Adam Michnik, care observa că „moartea sistemului comunist nu înseamnă sfârşitul apucăturilor totalitare“, „dacă nu purtăm toţi în noi obiceiurile, ticurile, defectele sistemului comunist“? Cum altfel s-ar putea explica metodele securiste de a ne trăda propriii prieteni în schimbul a unei glorii efemer de efemeră, graba cu care punem etichete, refuzul de a aplica vechiul principiu de drept “ascultă şi cealaltă parte”, neputinţa de a renunţa la suspiciune şi incapacitatea de a ne accepta propriile greşeli?
Soluţia depăşirii ideologiei comuniste nu este – n-ar trebui să fie – înlocuirea ei cu un alt tip de dogmatism, indiferent de ce sau cine este reprezentat. Nu de atitudini inchizitoriale şi nici de excese doctrinare ducem lipsă. Predispoziţia pentru diverse partizanate, ca şi obisnuinţa de a gândi în alb şi negru ne împiedică adeseori să judecăm limpede.Dintre deprinderile noastre intelectuale pare să fi dispărut îndoiala: luăm totul de-a gata fără a gândi. Avem prea multe certitudini şi prea puţine dubii, formulăm sentinţe şi îi sancţionăm pe cei care gândesc altfel decât noi, îi minimalizăm pentru a-i exclude, incapabili să acceptăm alteritatea. Intoleranţa naşte intoleranţă, suficienţa este întâmpinată cu suficienţă. În locul dezbaterilor de idei asistăm, cel mai adesea, la confruntarea orgoliilor, a sensibilităţilor inflamate, la reacţii de multe ori umorale şi la exhibarea complexelor, a frustrărilor şi resentimentelor... Revenind la cele 100 de numere de Luduşeanul, sper ca luduşenii să aibă, în continuare, curiozitatea de a ne citi fără prejudecăţi, dar nu şi fără distanţă critică. Lor trebuie să le mulţumim pentru interesul manifestat săptămâna de săptămână, ca şi pentru semnalele trimise în acest interval pe adresa redacţiei.

De recitit. Toate şcoalele...

Toate şcoalele, de la cele populare pînă la universităţi – şcoale primare, secundare, profesionale, agricole, comerciale, de popi, de moaşe, de muzică, de alte arte, facultăţi de toate ramurile culturii înalte – toate dau mai mult sau mai puţin d’emlée absolvenţilor lor drepturi la dignităţi şi funcţiuni publice. Astfel, şcoala română, în loc de a fi un mijloc de educaţiune şi cultură a poporului şi a claselor dirigente, devine canal de scurgere al poftelor de întîietate între cetăţeni, de eftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi şi privilegii. Şi din ce în ce, din gradul cel mai de jos pînă la cel mai de sus, şcoalele sînt nişte fabrici de funcţionari, de salariaţi publici şi de avocaţi – o pletoră de semidocţi, fără caractere, fără omenie, adevăraţi cavaleri de industrie intelectuală, cărora le trebuiesc numaidecît onoruri cît mai multe fără nici un merit şi cîştig cît de mare fără multă osteneală.
Aceste fabrici alimentează oligarhia publică ce stăpîneşte exclusiv ţara românească. Din aceste fabrici iese şi se primeneşte şi creşte, în oarba luptă de concurenţă pentru repurtarea rangurilor, distincţiunilor şi profiturilor, oligarhia de aventură. An cu an, apar proaspeţi pe arena publică, în poze teatrale, teoreticienii, reformatorii şi patrioţii, placizii făuritori de sistemă nouă, instigatorii exaltaţi, şovinişti, naţionalişti, iredentişti, antisemiţi, xenofagi, călărind pe întrecute fiecare pe calul său de bătaie, spre uimirea naivei trîndave plebe, servanta oligarhiei. Familiile sărmane din plebea orăşenească, lipsite de orice mijloace de producţie, trăind din mică precupeţie, ori din slujbe şi slujbuşoare, ori din cîrciumăritul de mahala, ori din meserii mai puţin uşor de mărturisit – toate aspiră, graţie şcoalelor naţionale, să-şi vadă copiii cît mai degrabă, după vîrsta majoratului, în cel mai rău caz funcţionari; în cel mai bun, măcar deputaţi ministeriabili, dacă nu chiar miniştri... Şi, ca la cele mai absurde loterii, şi aci, nu toate iluziile sînt amăgite.
Aşa se recrutează oligarhia care stăpîneşte ţara noastră românească. Nu este o oligarhie măcar statornică, de tradiţie istorică, de bravură, de obligaţiuni morale, de nobilitate, ori de merite; este o oligarhie mutabilă, de perpetuă primeneală, accesibilă oricui prin nimereală, prin loterie, prin aventură. Îndrăzneală multă, lipsă de orice scrupuluri, renunţare la demnitate personală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebuie, şi puţintel noroc – şi cariera strălucită e gata. Aşa se face concurenţa; aşa se parvine; aşa se intră în rangurile nobiliare ale oligarhiei române. Astfel dar, nici un salt social de la o generaţie la alta, oricît de enorm, nu este exclus. Dintr-un fiu de ţîrcovnic iese un bărbat de Stat care umple lumea cu personalitatea sa marcantă; dintr-un fiu de familie istorică, mari boieri pînă ieri, iese un escroc, care moare victima viţiului, cînd a scăpat de puşcărie, graţie intervenţiei rudelor influente; dintr-un copil de cîrciumăraş, un avocat ilustru, care, în cîţiva ani, din sărac lipit, ajunge milionar; dintr-un fiu al unui ministru remarcabil, un mititel agitator, trepăduş electoral, la solda unui ambiţios politic deja ajuns la culme, fost odinioară fecior în casă la răposatul ministru.

„1907. Din primăvară pînă-n toamnă. Cîteva note“, (Politice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pp. 137-138)

Reformă în învăţământ

ŞCOLILE REVIN ADMINISTRAŢIEI LOCALE. Dacă până în anul 2009, administraţia locală ( Consiliul local şi Primăria) aveau în responsabilitate doar partea materială şi financiară a şcolilor, iar comitetele de părinţi aveau mai degrabă un rol decorativ, din anul 2010 Consiliul local, Primăria şi reprezentanţii părinţilor vor avea şi atribuţii decizionale în alegerea directorilor de şcoli şi grădiniţe, în selectarea şi angajarea educatoarelor, învăţătoarelor, profesorilor şi maiştrilor instructori.
Noua lege a învăţământului, care va produce cea mai puternică reformare la nivel naţional, prevede că în fiecare unitate de învăţământ preuniversitar (grădiniţă, şcoală generală şi liceu) consiliul de administraţie va avea următoarea componenţă: o treime – cadre didactice, o treime – reprezentanţi ai Consiliului Local, o treime – reprezentanţi ai părinţilor elevilor. Cu o astfel de componenţă, comunitatea locală are majoritatea de două treimi, deci puterea de decizie în administrarea unităţii de învăţământ. În această alcătuire, consiliul de administraţie organizează concursurile pentru ocuparea funcţiei de director şi de director adjunct, de selectare a cadrelor didactice, în funcţie de performanţele la clasă ale acestora. Directorii vor fi aleşi pentru o legislatură, iar cadrele didactice, titulare la nivel naţional, vor putea fi angajate pentru o periadă determinată de timp (un an, doi ani, cinci ani, zece ani). Directorul va putea fi numit oficial în funcţie după ce primarul localităţii validează rezultatul concursului. Ministerului Educaţiei şi Inspectoratelor Şcoalare Judeţene le rămân pe mai departe atribuţiile de îndrumare şi control.

FINANŢAREA ŞCOLILOR SE AXEAZĂ PE ELEVI. Exigenţele părinţilor şi interesul administraţiei locale pentru asigurarea reuşitei în viaţă a elevilor din comunitate îi vor obliga pe directori şi cadrele didactice să dea calitate, să formeze la elevi competenţe performante prevăzute de programele şi manualele şcolare. Acest efect al reformei va fi dublat de un alt element esenţial. Banii alocaţi de Guvernul României pentru şcoli vor fi gestionaţi de primării. Finanţarea şcolilor prin primării nu se va mai face pe criterii de simpatii politice, ci va fi axată pe elevi. Şcolile cu mulţi elevi vor primi mulţi bani, iar şcolile cu un număr mic de elevi vor primi bani mai puţini. În acest context părinţii vor avea dreptul să-şi înscrie copiii la şcoala unde sunt cadre didactice performante, ai căror elevi sunt bine cotaţi la concursuri, olimpiade şi admitere în următorul ciclu de învăţământ. Şcolile de la care elevii pleacă riscă să rămână fără bani şi să fie desfiinţate, cu efecte dramatice pentru întreaga comunitate locală. La toate aceste aspecte, şi bune şi rele, trebuie să fie mereu atent directorul (managerul) şcolii, primul răspunzător de tot ce se întâmplă în şcoala sa.

EVALUAREA ELEVILOR VA TESTA COMPETENŢELE ŞI NU VOLUMUL DE CUNOŞTINŢE. Altfel spus, prin evaluarea periodică elevul este pus în situaţia să aplice cunoştinţele deja dobândite în situaţii noi, să-şi dovedească puterea creativă, inventivitatea, calităţii impuse de spiritul competitiv propriu societăţii moderne. Evaluarea elevilor şi, prin ei, a educatorilor lor, se va face prin teste de nivel european la finele claselor a doua şi a patra, în clasa a şaptea, la tecerea din clasa a opta în clasa a noua, precum şi la absolvirea liceului, prin examenul de bacalaureat. Nu vor lipsi nici simulările menite să-i pregătescă pe elevi pentru evaluările periodice.

PREGĂTIREA ELEVILOR PRIN ACTIVITĂŢI FORMATIVE începe cu anul pregătitor pentru elevii care urmează să intre în ciclul primar, continuă formarea de competenţe şi abilităţi
În ciclurile primar , gimnazial şi liceal. Programul săptămânal de la şcoală va avea maximum 30 de ore ( la liceu). La ciclurile primar şi gimnazial elevii vor avea aproximativ şase discipline, faţă de unsprezece, douăsprezece câte au în momentul de faţă. Şaizeci la sută din ore vor
forma trunchiul comun al activităţii formative, identic la nivel naţional, pentru a asigura şanse egale de reuşită în viaţă a tuturor copiilor din ţară. Douăzeci la sută din ore vor fi la dispoziţia dascălului, acetuia revenindu-i sarcina să facă aprofundare, să recupereze rămânerile în urmă. Douăzeci la sută din programul de pregătire a elevilor va fi alcătuit de consiliul de administraţie la solicitarea comunităţii locale în vederea acoperirii necesarului de forţă de muncă în sectoarele economico-sociale locale.

TRECEREA ELEVILOR DIN CLASA A OPTA ÎN CLASA A NOUA DE LICEU se va realiza în ordinea mediei generale de absolvire a ciclului gimnazial. În calculul mediei va conta, în proporţie de 50 %, media de promovare a claselor V- VIII, 25% nota de la tezele cu subiect unic din clasa a VII-a, şi 25% evaluarea de la sfârşitul clasei a VIII-a. Până pe 30 noiembrie 2009, Ministerul Educaţiei va publica pe site-ul său modelele de subiecte pentru evaluarea elevilor din clasa a VIII-a la limba română, limba maternă şi matematică. Premierul Emil Boc, ministru interimar la Ministerul Educaţiei, a cerut raţiune şi raţionalitate celor care alcătuiesc aceste subiecte, pentru a nu crea discrepanţe majore între ceea ce a învăţat elevul şi ceea ce i se va cere la evaluare. Evaluarea la limba română va avea loc în 4 mai 2010, la limba maternă în 6 mai, iar la matematică în 12 mai. În perioada februarie- martie 2010 va fi organizată o simulare de evaluare. Până la data de 18 decembrie 2009 vor fi date tezele la limba română şi matematică pe semestru întâi, iar pe semestrul al doilea ână la data de 4 mai 2010. La clasa a VIII-a, tezele pe semestrul al doilea se vor susţine până la data de 23 aprilie 2010. La clasele V – VII se dau teze la limba română şi matematică. La clasa a VIII-a se adaugă teza la istorie sau geografie, la alegerea elevilor.

CALENDARUL EXAMENULUI DE BACALAUREAT. Înscrierea la examenul de bacalaureat a elevilor din clasa a XII-a se va face în perioada 14 - 18 decembrie 2009. Testarea competenţelor de comunicare pentru limba română va avea loc în perioada 15 – 17 februarie 2010 şi nu în luna ianuarie cum fusese stabilit iniţial. Proba va urmări calitatea gramaticală, stilistică, competenţa verbală şi nonverbală în actul de comunicare. În perioada 17 – 19 februarie 2010 vor fi evaluate competenţele de comunicare în limba maternă. Evaluarea competenţelor digitale în domeniul informaticii va avea loc în periada 19 – 29 aprilie 2010. Peremierul Emil Boc „Profesorii vor avea de evaluat ceea ce au studiat elevii în clasele a IX-a şi a X-a . Când au studiat, elevii nu ştiau că vor susţine un test de competenţe digitale. Profesorii care îi testează trebuie să ţină cont de nevoile de bază ale elevilor de clasa a XII-a în domeniul informaticii. În minister există tendinţa să se dea probe stufoase de trei ore.”
În periada 31 mai – 4 iunie 2010 vor fi evaluate competenţele lingvistice într-o limbă modernă. Modelele de subiecte şi grilele de evaluare vor fi publicate pe site-ul Ministerului Educaţiei până la data de 30 octombrie 2009. Bacalaureatul se va încheia cu următoarele probe: proba scrisă la limba şi literatura română, în 28 iunie 2010; proba scrisă la limba maternă, în 29 iunie 2010; proba obligatorie a profilului, în 30 iunie 2010, iar proba la alegere a profilului sau a specializării, în 2 iulie 2010. Rezultatele vor fi afişate pe 4 iulie, iar contestaţiile vor fi rezolvate până pe 7 iulie. Rezultatele finale vor fi făcute publice pe 8 iulie 2010.


MIRCEA GHEBOREAN
ALINA PARASCHIVA