
Aceste rânduri vor a fi umplute cu miez de nucă, gust de must şi aromă de mere pe care am vrut a le culege din călătoria pe Valea Mureşului. “Înarmat” cu aparatul foto şi cu reportofonul, am părăsit calculatorul din redacţie, conferinţele de presă şi am evadat pentru o jumătate de zi din freamătul oraşului. Poate că am mai trecut de mai multe ori prin această parte a judeţului nostru, dar, îngânduraţi, un am reşit să vedem “pădurea din cauza copacilor”.
Chiar dacă octombrie este pe sfârşite, soarele ne mai încălzeşte încă, toamna trimiţându-şi vestitorii în plânsul unui măr de Batoş, a unei cepe de Suseni sau în bătălia dintre ardeiul gras cu cel iute, amintindu-ne că “borcaniada” e în plină desfăşurare. Am pornit spre Reghin şi de acolo mai departe spre Brânciveneşti, Ruşii Munţi, Deda, apoi Răstoliţa, înr-o călătorie pe Valea Mureşului Superior.
Oraşul Viorilor ne primeşte parcă mai posomorât decât ultima dată când am mai fost pe la el. Încă de la intrare două căruţe încurcă circulaţia spre nemulţumirea şoferilor mereu grăbiţi, cu atât mai mult cu cât şi aici se reabilitează arterele de circulaţie. Abia am reuşit să ne strecurăm până la ieşirea spre Topliţa, unde ne întâmpină “Gliga Land”, cu gimnaziu şi castel. Vrând-nevrând, rămânem o clipă cu ochii aţintiţi asupra mega-construcţiilor. Pornim mai departe, atraşi de culorile toamnei ce se jucau prin pădurile ce abia se îtrezăreau.
Oprim la primăria din Brâncoveneşti să vedem ce mai e nou prin comună. Cu primarul nu am reuşit să vorbim, fiind într-o şedinţă importantă, ne informează un funcţionar. Zice să mai aşteptăm. I-am promis că o să revenim, pornind mai departe. Brâncoveneştiul a rămas rămas în urma noastră, ascuns parcă într-o cireaşă de mai.
Tărâmul pădurilor
Ajungem la Ruşii Munţi, unde ne întâmpină din depărtare noua sală de sport, parcă făcându-ne prieteneşte cu ochiul. Intrăm în comună şi suntem surprinşi de două părculeţe cu fântâni arteziene; facem repede câte o poză apoi ne îndreptăm spre şcoală, o clădire modernă, cu termopane şi trotuare cu pavaj la intrare. Elevii gălăgioşi erau în recreaţie, iar când ne-am apropiat, ruşinându-se parcă, ne-au dat bună ziua. La pârâul din vale, o bătrână spăla rufe; ne-a privit cu mirare, bolborosind ceva de neînţeles.
Deja ne aflam pe tărâmul pădurilor, care a adus bunăstare locuitorilor. Aducţiunea de apă, centrală telefonică digitală, şcoli şi grădiniţe moderne, toate rezultând din valorificarea economică e lemnului. Pădurile localnicilor se întind până în judeţul Suceava, deoarece oamenii au primit aceste domenii încă de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Au fost împroprietăriţi chiar de împărăteasa Maria Tereza, care şi-a recompensat supuşii, grăniceri la acea vreme, apărând hotarele marelui imperiu. Odată cu retrocedările, peste o mie de hectare au revenit urmaşilor grănicerilor de altă dată.
Scaunul Domnului…
Părăsim Ruşii Munţi şi ne îndreptăm spre Deda, având în faţă imaginea unei toamne superbe ce se juca prin desişul pădurilor ce refuză să îşi schimbe garderoba, iar partea dreaptă, Mureşul, oferind un splendit spectacol al naturii. În centrul comunei ne primeşte Casa Domnului, biserică mare, ca o arcă a dovezii de credinţă a locuitorilor acestei zone. După câţiva kilometri, din Deda Bistra, o plăcuţă amplasată pe un stâlp ne indică locul pe unde putem urca spre Scaunul Domnului, un pisc al Călimanilor, înal de 1380 de metri. “Scaunul” se înfăţişează ca un mic platou alpin, ce îţi oferă o panoramă deosebită spre râul Mureş şi spre crestele Călimanilor, o zonă sălbatică şi pitorească în acelaşi timp. În jurul acestui nume al muntelui s-au ţesut de-a lungul vremurilor multe legende, cu vrăjitoare şi zâne, pe care sătenii din zonă le mai păstrează şi azi, transmiţându-le şi generaţiilor ce vin, în semn de respect pentru locurile în care îşi duc viaţa şi pentru a păstra nealterată tradiţia în lada de zestre a lumii satului mureşean.
Sunt locuri din judeţul nostru pe care merită să le cunoaştem şi să le apreciem la adevărata valoare. Satul nostru încearcă să mai păstreze vie acea simplitate şi frumuseţe cu care a fost înzestrat. Obosiţi de rutina unor zile fără repere memorabile, atunci când ne dăm seama că vremea vieţuirii noastre un mai are răbdare să ne ofere zile cu gust demn de aducere aminte, nopţi cu parfum de neuitat, o scurtă călătorie pe Valea Mureşului poate fi un pansament sufletesc într-o oază de linişte.
Informaţia de Mureş, octombrie 2006



