duminică, 25 octombrie 2009

“Băiatul cu nume de floare, dar cu comportament de şatră”

A început campania electorală pentru alegerea preşedintelui ţării. Vedem pe toate canalele Tv, predicatori de rele sau lele nebune care gânguresc despre lume şi viaţă. Profeţi mincinoşi şi impostori celebri se dau mari înţelepţi. Vând agheasmă la preţ de carburant, paradox al unei lumi dezagregate şi expulzate din normalitate.
După peste un deceniu de trândăvie prin Parlament, brusc, pe candidatul PNL la preşedinţie pare să-l intereseze soarta ţării. Acum, ca de altfel doar în ciclurile electorale, deschide iarmaroacele îngăduinţei, unde plasează fie inspectoratele fricii, fie cornurile perfide ale abundenţei, doar de dragul Măritului Vot.
Nu vrea să împartă prada, doar vinde iluzii unor alegători turmentanţi, deprinşi la vorbe mieroase şi acadele cu E-uri. El ştie cum frica stăpâneşte cel mai bine trăirile, gândurile şi acţiunile indivizilor. La asta este maeştru. Peneliştii alături de pesedişti au dat foc la casă şi pozează apoi în salvatori. Farsori de profesie, tablagii pe masă şi în grad, pokerişti recunoscuţi internaţional joacă la ruletă destinul naţional. Şi asta pentru că li se permite. N-avem timp să-i privim adânc în ochi, să le căutăm dispreţul şi să ne măsurăm îngăduinţa pentru că ei ne-au organizat şi programat haosul în care trăim. Şi-au făcut regulile de organizare, după care au dat liber în ţarc. Ei decid cine, unde joacă şi tot ei arbitrează. Cad guvernele, se schimbă miniştrii, partidele se rotesc la putere, candidaţii promit marea cu sarea, în timp ce “băiatul cu nume de floare, dar cu comportament de şatră” anunţă Jihadul: vrea să conducă ţara fără program, dar cu balamuc.
Trăim toţi în aceeaşi patrie. Unii o consumă în straturi adipoase, iar alţii se hrănesc cu deziluzii. Cine să mai predice despre virtute, morală şi valoare? Principiile sînt moarte, doar putregaiul e viu. Iar dacă încearcă cineva să mai aducă vorba despre reformă şi modernizarea statului, imediat este izolat, pentru că, în viziunea acestui “Zdreanţă, cu ochii de faianţă”, tot ce este raţional este desuet, iar Binele, Adevărul şi Dreptatea trebuie zidite cât mai bine sub cripte mari de piatră.

0 comentarii: