Luduşeanul 100: pentru luduşeni

Iată-ne ajunşi la numărul 100 al publicaţiei noastre. Poate că este un moment al bilanţului, când trebuie să facem o radiografie a ceea ce au însemnat aceste 100 de numere şi doi ani de la apariţie. Probabil că puţini dintre cei care ne-au însoţit încă de la lansare s-au aşteptat la o astfel de longevitate. Deşi, în sine, numărul 100 nu indică decât doi ani din existenta unui hebdomadar, cifra este impresionantă pentru o publicaţie dintr-un oraş aşa cum este al nostru. Dincolo însă de greutăţile pe care le-am întâmpinat sau le întâmpinăm încă, se poate spune că ceea ce părea la sfârşitul lui septembrie 2007 o aventură fără prea mari şanse de reuşită a devenit un reper de neocolit în peisajul publicistic local. Ecourile stârnite de diverse materiale publicate în Luduşeanul, ca şi interesul pe care îl suscită sunt pentru noi confirmarea faptului că publicul luduşean are nevoie de informaţie şi analiză deopotrivă. Pe de altă parte, opţiunea pentru tineri s-a dovedit, cred, un pariu câştigat, atât din punctul de vedere al cititorului, care are astfel prilejul să afle cum gândesc şi cum citesc reprezentanţii noii generaţii, cât şi din punctul de vedere al tinerilor înşişi, care au găsit în mod constant, spaţiul necesar pentru a-şi face cunoscute opiniile.Celor care se grăbesc să tragă concluzii eronate, recurgând la clişee generaţioniste sau la acuze (pripite) de partizanat ideologic profesat, chipurile, de echipa de la Luduşeanul, aş vrea să le spun că singurul partizanat împărtăşit de toţi – fie ei redactori sau colaboratori – este unul al valorii, al libertăţii de gândire şi al onestităţii intelectuale. O echipă este profesionistă dacă fiecare membru al ei are propriile opinii şi propriul mod de a gândi, pentru a putea dialoga. Am dorit să construim o publicaţie vie, care să pună probleme, să găzduiască dezbateri autentice, polemici de idei. Cu fiecare număr, Luduşeanul lansează un apel conştient la luciditate, o provocare la adresa prejudecăţilor şi a gândirii leneşe, finalitatea demersului nostru nefiind alta decât încurajarea gândirii critice şi edificarea unei culturi a dialogului.Nu pot să nu constat totuşi, după 20 ani de la căderea regimului comunist, vehemenţa cu care unii dintre noi resping tot ceea ce este diferit de modul lor de a gândi, tot ceea nu cunosc (sau cunosc insuficient) şi nu înţeleg. Şi nu pot să nu mă întreb, apelând la cuvintele unui jurnalist şi politolog polonez, Adam Michnik, care observa că „moartea sistemului comunist nu înseamnă sfârşitul apucăturilor totalitare“, „dacă nu purtăm toţi în noi obiceiurile, ticurile, defectele sistemului comunist“? Cum altfel s-ar putea explica metodele securiste de a ne trăda propriii prieteni în schimbul a unei glorii efemer de efemeră, graba cu care punem etichete, refuzul de a aplica vechiul principiu de drept “ascultă şi cealaltă parte”, neputinţa de a renunţa la suspiciune şi incapacitatea de a ne accepta propriile greşeli?
Soluţia depăşirii ideologiei comuniste nu este – n-ar trebui să fie – înlocuirea ei cu un alt tip de dogmatism, indiferent de ce sau cine este reprezentat. Nu de atitudini inchizitoriale şi nici de excese doctrinare ducem lipsă. Predispoziţia pentru diverse partizanate, ca şi obisnuinţa de a gândi în alb şi negru ne împiedică adeseori să judecăm limpede.Dintre deprinderile noastre intelectuale pare să fi dispărut îndoiala: luăm totul de-a gata fără a gândi. Avem prea multe certitudini şi prea puţine dubii, formulăm sentinţe şi îi sancţionăm pe cei care gândesc altfel decât noi, îi minimalizăm pentru a-i exclude, incapabili să acceptăm alteritatea. Intoleranţa naşte intoleranţă, suficienţa este întâmpinată cu suficienţă. În locul dezbaterilor de idei asistăm, cel mai adesea, la confruntarea orgoliilor, a sensibilităţilor inflamate, la reacţii de multe ori umorale şi la exhibarea complexelor, a frustrărilor şi resentimentelor... Revenind la cele 100 de numere de Luduşeanul, sper ca luduşenii să aibă, în continuare, curiozitatea de a ne citi fără prejudecăţi, dar nu şi fără distanţă critică. Lor trebuie să le mulţumim pentru interesul manifestat săptămâna de săptămână, ca şi pentru semnalele trimise în acest interval pe adresa redacţiei.