Dragă cititorule,

Ultimele 27 de săptămâni au fost, în ceea ce mă priveşte, puternic marcate de instituţia numită Luduşeanul. Cu sacrificii în plan personal, cu împliniri şi, uneori, cu neîmpliniri, trecând prin „războaie“ de anvergură sau doar prin mai mici „bătălii“ de uzură, prin momente dificile (în care te întrebi, mai în glumă, mai în serios, dacă merită efortul), dar contabilizând în timp, şi satisfacţii şi reuşite, săptămânile au zburat şi, tot numărând, am ajuns, iată, la numărul 27, când împlinim şaşe luni de existenţă. Cum era de aşteptat, multe s-au schimbat în acest timp, de la echipa cu care Luduşeanul a pornit la drum, pâna la număr de pagini sau grafică. Şi, dacă este adevărat că unora le place Luduşeanul, în vreme ce altora existenţa lui le dă dureri de cap, un lucru este la fel de cert: în aceste şase luni, Luduşeanul a devenit un punct de reper greu de ignorat. Este, cu siguranţă, meritul tuturor celor care au trecut prin caseta redacţională şi prin pagini, de la primul la ultimul număr.Unii nu s-au putut plia pe ceea ce a rut Luduşeanul, au venit oameni noi, tineri, dar şi dascăli pricepuţi, care ne readuc în atenţie “Reperele luduşene” sau “Oameni de seamnă ai Luduşului” sau chiar realitatea de peste ocean.
Luduşeanul a fost şi continuă să fie un proiect de echipă, al cărui obiectiv principal este să reflecte dinamica şi varietatea voeţii luduşene. Cum subiectivitatea punctului de vedere – a oricărui punct de vedere, indiferent cui ar aparţine acesta – este imposibil de evitat, ne-am propus să oferim paginile săptămânalului unor confruntări de opinii (şi, implicit, de subiectivităţi), în limitele fair play-ului. Spaţiul public luduşean are nevoie de examen critic şi de competiţie autentică, de dialog şi de polemici de idei, nu de imposturi livrate pe post de reuşite politice sau administrative de către adulatorii de profesie, care, susţinându-se reciproc, reuşesc să distorsioneze grav imaginea de ansamblu a peisajului social luduşean. Ca redactor-şef al unui săptămânal care mizeaza pe competiţie şi competenţă (pe o competiţie a competenţelor şi a valorilor), cred că la normalizarea spaţiului nostru public contribuie în mod decisiv, şi Luduşeanul.Cred cu tărie că performanţa individuală este cu atât mai valoroasă cu cât survine într-un mediu receptiv la valoare, la calitate şi competentă. Pentru ca noi să fim foarte buni e important ca şi partenerii noştri de dialog să fie foarte buni. Adevarata competiţie, singura care contează şi singura care ne interesează, este cea care te stimulează să-ţi depăşeşti limitele. Nu vrem să fim călduţi, acomodanţi şi terni. Ne-am propus să punem probleme şi să spunem lucrurilor pe nume, şi le suntem recunoscători colegilor noştri din toată presa al căror profesionalism ne determină să încercăm mereu să ridicam ştacheta. Avem, în fond, un obiectiv comun: cred că împreună putem scutura prejudecăţile şi reconfigura mentalul colectiv.