MARIANA ANGHEL, DE TREI DECENII ÎN SLUJBA
FOLCLORULUI ROMÂNESC
Născută
într-o zi de pe la mijlocul lui Florar, într-un loc mirific, încărcat de istorie
ce te îmbie la o autentică trăire românească, considerat leagănul civilizaţiei
dacice, pe malul Streiului, la Călanul Mic
Încă
de la prima apariţie scenică, Mariana Anghel a interpretat doar cântece culese
de ea de la bătrânii satelor hunedorene, constrindu-şi astfel un repertoriu
propriu, aparte şi care nu a putut trece neobservat în peisajul folcloric
românesc. Ea şi-a pus amprenta definitiv asupra a tot ceea ce înseamnă spiritul
Ardealului, care se simte bine, ca într-o casă încăpătoare, curată şi bine
îngrijită, în cântecele Marianei Anghel.
Arta Marianei Anghel
Doina a fost felul românului de a tăcea, căci „noi
tăcem când spunem ce ne doare”... Lacrima s-a mutat în şiroaie de apă şi s-a
făcut cântec. Mureşul şi Oltul, Crişurile, Someşurile şi Târnavele toate,
Dunărea şi Marea cea Mare – sunt lacrimile unui popor ce a stat destulă vreme
orfan; lacrimi de dor şi jale, nedreptăţi sau speranţe, dragoste şi suferinţă,
lacrimi ce poartă întreaga corolă de miracole româneşti.
Asta e doina şi cântecul nostru românesc! Asta e
arta Marianei Anghel!
Temperament pasionat, luminos ca o dimineaţă de
vară, plămădit în pumnul Ardealului, având în ochi picăturile de lumină ale
unei forţe creatoare de excepţie, peste măsură, artista Mariana Anghel este
unul din puţinii oameni binecuvântaţi de Cel de Sus cu mult har, pe care îl împarte
cu noi toţi. Şi împarte acest har de peste trei decenii prin glasul său
inconfundabil, plin de sonorităţi de clopot, pios ca o rugăciune sau tunător ca
o răzvrătire. Mariana Anghel încă de la vârsta de 16 ani s-a răstignit pe
cântec şi cu cântecul pre veşnicie a călcat, pentru satul ei, pentru ţara ei,
pentru oamenii ei. Pentru românii ei. Suflare de duh îi dă cântecului popular
strămoşesc şi cu inima ei îl încălzeşte, iar cuvintele rup zăgazuri de timp şi
desfac hotare de spaţii geografice, în timp ce Ochiul Cerului plânge, iar făptura
exultă: cântă Mariana, iar cântecul ei vorbeşte simplu, parcă prin propriile
noastre cuvinte, de parcă noi am cânta, căci vocea ei are acea rară calitate de
a se impune, ca şi cum ar fi vocea noastră interioară, o voce care vine din „de
demult”, din „de departe”, din eternitate.
Basorelief
de cântec, dăltuit în straie autentice hunedorene, Mariana Anghel, pe
parcursul celor trei decenii de activitate, a învăţat să preţuiască doar cântecul izvorât
din însuşi sufletul poporului român, căruia îi cântă bucuria şi amarul.
Muzica Cerului…
Însă, dincolo de frumuseţea cântecului popular
autentic, Mariana Anghel ne redescoperă şi sublimul folclorului religios,
întruchipat în priceasnă. Într-o interpretare inefabilă, prin cântecul folcloric
religios Mariana sădeşte „dragostea şi crinul, în ogorul năpădit de ură” al
vremurilor în care ne aflăm, iar fiecare priceasnă pe care o interpretează
este, parcă, chemarea plină de dragoste, de dincolo de timp, a Mântuitorului:
„veniţi la Mine
toţi cei osteniţi şi împovăraţi….”.
Prima rostire a Mântuitorului după Învierea Sa a
fost „Bucuraţi-vă!”. Noi toţi să ne bucurăm că o avem pe Mariana Anghel, un
artist complex care împleteşte într-o armonie desăvârşită muzica omului cu
muzica Cerului! Ea a învins pentru noi veşnicia! Să ne mândrim!
Dorin GRAMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu