Lansat, de curând, în viaţa publicistică, ca ziarist, cu toată dăruirea talentului şi pasiunea vârstei, domnul Dorin Grama, ziarist de profesie şi licenţiat în jurnalistică al Universităţii din Bucureşti, dovedeşte, prin primul său volum de publicistică, adevărul obiectiv, conform căruia jurnalismul înseamnă un spirit de morală, de etică profesională, anume aceea de a transmite vibraţia propriei conştiinţe, cu exigenţă, realism, fantezie, imaginaţie, simbol sau idee.
Prin ceea ce a publicat, în ziarele din Bucureşti, Tîrgu-Mureş, Cluj Napoca şi, mai ales, în săptămânalul Luduşeanul, care aniversează doi ani de la prima sa apariţie, Dorin Grama a dovedit, prin îndrăzneala editorială, concepţia şi programul publicistic, că are nervul şi verva unui veritabil gazetar. Fondând săptămânalul “Luduşeanul”, primul ziar din istoria acestei aşezări, Dorin Grama l-a conceput, împreună cu colectivul de redactori, tineri şi mai vârstnici, pasionaţi de presă, ca acest hebdomadar să fie o tribună de îndrumare a opiniei publice luduşene, o oglindă fidelă a zbuciumului citadin. Ca principii călăuzitoare ale publicaţiei, amintim, în primul rând, pe cel educativ, căci rolul presei este să formeze conştient o judecată obştească, publicistica fiind o operă de pedagogie a mulţimii.
În primul editorial al “Luduşeanului”, un adevărat articol programatic, din 24 septembrie 2007, intitulat “Un fel de a vedea Luduşul”, Dorin Grama, alături de ceilalţi redactori, îşi propune “scormonirea în adâncurile realităţii”, chiar dacă, e parţial, subiectivă, iar adevărul e relativ. Tematica articolelor sale este extrem de variată, modalităţile de expresie sunt multiple, foarte diverse, organizându-se într-o construcţie bogată, dar nu încărcată, cu o arhitectonică impecabilă şi o logică imbatabilă. Alături de dezbaterile despre etica profesională, preţuirea trecutului istoric, evocarea tradiţiilor populare, reportajele cu evidente tente de prozator, problematica socială, aniversările cu mare rezonanţă în viaţa românilor, întâlnim un analist politic pertinent, atât în politica internă, cât şi în cea externă. Dorin Grama aduce în faţa cititorilor Luduşeanului, pentru cunoaştere şi preţuire, puterea exemplară a trecutului nostru, lăsat prea departe faţă de sensibilitatea modernă a contemporanilor noştri. Edificator pentru această aserţiune este articolul “Eternul prezent”, din septembrie 2008, în care el condamnă ignorarea trecutului, pe care o califică drept “o gravă criză de identitate naţională” şi recomandă generaţiilor tinere să nu fie “prizonieri în efemeritatea clipei”, o splendită metaforă care îndeamnă la reflecţie gravă şi la direcţionări de conştiinţe. Fiind ancorat în realitatea vieţii luduşenilor, Dorin Grama dezbate drama emigrării tinerilor, cu toate consecinţele, mai ales negative, ce le implică această dislocare traumatizantă, dar fortuită, din căminul conjugal şi din ambientul apropiat. O oglindă a acestui fenomen este reportajul “Stranierii din Luduş vin acasă în concediu” (Informaţia de Mureş, august 2006), în care el descrie panorama oraşului, în august, când cei întorşi în maşini cu motoare de mulţi cai putere, aglomerează Bulevardul, iar terasele şi cafenelele irup de veselie. Alteori, ziaristul îşi dezvăluie o altă latură a scrisului său, sarcasmul coroziv şi spiritul pamfletar. Astfel, articolul “Generaţia “Singur acasă” (Informaţia de Mureş, august 2006) reia aceeaşi dramă a emigrării, drama familiilor destrămate. Pe aceleaşi coordonate se află articolul de fond “Victoria imposturii”, care evidenţiază criza sistemului educaţional românesc şi susţine nevoia lui de reformare grabnică. Articolul “Învăţământul cu mentalitate de râie” critică lipsa de valoare a învăţământului superior actual, proliferarea malignă a unor instituţii, precum şi a diplomelor fără valoare reală.
Unele articole au o tentă evidentă etnografică, autorul fiind fascinat de tradiţiile populare, care încă mai dăinuiesc în conştiinţa colectivităţilor rurale, aşa cum ne înfăţişează reportajul “Hai de-a roata focului, la jocul Sângiorzului”, în care se evocă acele tradiţii populare legate de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, din 23 aprilie. Uneori, se face elogiul Bisericii, al tradiţiilor pe care ea le perpetuează, cum este tradiţia de înmormântare la Zau de Câmpie, autorul definind moartea drept “judecata eternităţii deasupra timpului”. Articolele aniversare, cum este cel intitulat “De ziua femeii”, se constituie ca un elogiu adus maternităţii, căci femeia “ascunde în pântece eternitatea”. Alte editoriale dezbat proble de etică, de comportament civic, aşa cum este cel intitulat “Dragoste şi putere” (Bucureşti, 2002), unde se scot în evidenţă feţele antinomice ale acestor trăiri, dualitatea lor.
Când face un bilanţ, la şase luni de la apariţia Luduşeanului, autorul se pronunţă, principial, pentru un examen critic, competiţie autentică, dialog şi polemici de idei. Pe aceleaşi coordonate sunt şi editorialele “Depinde de noi”, “Se poate şi altfel” şi “Puterea cuvântului” – care distinge puterea miraculoasă şi magia divină a cuvântului. Metafora “pleoapa inimii” este expresia comunicării sufleteşti între oameni.
Ancorat în realitatea imediată, Dorin Grama dezbate, ca un veritabil analist politic, criza din Georgia şi neputinţa Occidentului faţă de acest conflict. Uneori partizanatul politic scapă de sub condeiul jurnalistului, aşa cum apare în articolul “Mai e mult până departe”, care demască demagogia şi populismul practicat de PSD şi alte partide, în timp ce viaţa socială se deteriorează mereu.
Aşa cum se ştie, presa, ziarul îndeosebi, este o anticameră a literaturii. Dorin Grama îşi dezvăluie aceste abilităţi în reportajele “Comorile pământului de la Zau de Câmpie”, unde m-a surprins plăcut metafora-personificare “timpul închis între cărămizi şi mortar”. Reportajul “Balda, fărâmă a Câmpiei Transilvaniei” are reale calităţi de proză descriptivă, panorama Câmpiei Transilvaniei amintindu-ne de paginile antologice ale prozei lui Pavel Dan.
Practicând scrisul publicistic, în spiritul tradiţiei presei româneşti, cu o notă din ce în ce mai definitorie, cu o puternică amprentă particulară, ancorat tot mai profund în realitatea luduşeană, naţională şi chiar internaţională, Dorin Grama dovedeşte, cu acest volum de publicistică, că a ajuns la maturitatea creatoare, fiind un jurnalist cu un stil elevat şi o anvergură tot mai cuprinzătoare a ariilor investigate de condeiul său, ceea ce legitimează optimismul nostru cu privire la evoluţia sa ca jurnalist.
Prof. Vasile Cigher